Femeia anului 2010: Elena Stoica

Elena Stoica Categoria Ambasador al Artei Romanesti peste Hotare

Este profesoara de desen si coordonatoare a cercului de pictura "Culoare si Vis", din cadrul Scolii Generale din Corbeni, judetul Arges. Pare neverosimibil ca intr-o tara in care sistemul de invatamant e in continua criza, falimentat financiar si mai ales moral, intr-un sat de munte sa existe un cerc de pictura.
Cu numerosi copii care isi gasesc in desen o vocatie, multi dintre ei fiind acum studenti sau deja absolventi ai Universitatii de Arte Plastice din Bucuresti. Pare de necrezut ca profesoara lor a ales sa ramana la sat si sa faca performanta in adevaratul sens al cuvantului, oferindu-le copiilor sansa de a aspira la o profesie, la o viata mai buna, in conditiile in care traiul lor la tara le limiteaza la maxim posibilitatile de a se realiza.
Din pacate, despre meritele acestei profesoare nu se stie mai nimic pe plan local, in timp ce zeci de alte tari de pe mai toate continentele i-au recunoscut talentul de exceptie cu diplome, atestate ori medalii de aur.
La Scoala de vara din America, unde merge cu copiii aproape in fiecare an, profesorii de acolo au rugat-o sa ramana si sa le impartaseasca din metodologia ei de predare, se pare unica in lume. Nu are asa ceva, pentru ca ceea ce ei numeau „metodologie geniala”, se cheama de fapt, „vocatie” ori poate chiar „har”. A ales sa revina de fiecare data la Corbeni si sa-si continue misiunea.
Cu convingere si foarte multa modestie, luptandu-se deseori cu morile de vant ca sa poata gasi gratuit spatii in care copiii sa-si expuna lucrarile. Asta, in conditiile in care multe picturi ale copiilor si-au gasit locul in colectiile particulare ale familiei Clinton, ale lui Ted Turner si multe alte nume sonore. Senisibila la demersul nostru, gazda acestui eveniment, JW Marriott, ne-a oferit posibilitatea de a vedea chiar in sala Grand Ballroom, in care a avut loc Gala, 10 dintre cele mai bune lucrari ale elevilor de la cercul de pictura din Corbeni.

Premiul a fost inmanat de Alessandra Stoicescu de la Antena 1.

Devotamentul acestei doamne profesoare demonstreaza faptul ca, indiferent de sistemul si politicile educationale deficitare, „omul sfinteste locul”, de aceea revista Avantaje a decernat trofeul Femeia Anului 2010, la categoria Ambasador al Artei Romanesti peste Hotare, doamnei Elena Stoica.

Expoziţia de acuarele Spirit de HaiKu a profesoarei Elena STOICA

O spectaculoasă carte de învăţătură artistică

Am primit zilele trecute o lucrare care este în egală măsură manual de învăţătură şi carte spectacol. Ea este gândită şi realizată de doamna Elena Stoica, pictoriţa şi profesoara de excepţie, care, de-a lungul unei întregi cariere, a demonstrat că se poate face artă şi în condiţiile mai puţin favorabile, ca să nu zic de-a dreptul ostile ale satului. Ceea ce a făcut domnia sa, mai întâi la Albeşti, apoi la Corbeni, sate unde a învăţat să picteze sute de copii, ajungând până la performanţe artistice naţionale şi internaţionale, este probabil unic nu numai la noi în ţară, ci în întreaga Europă.
Cartea se cheamă O provocare artistică şi este editată de Interactiv Sport Media S.R.L., firmă de care, dacă am înţeles eu bine, se leagă numele marelui fotbalist Cristian Chivu, alături de sora sa, Diana Chivu. Toate gândurile bune pentru o asemenea firmă, care face şi acte culturale demne de tot respectul.
Specialişti reputaţi în psihologia primelor vârste spun că un copil se naşte, dacă nu genial, cel puţin talentat, iar nepriceperea oamenilor mari şi sistemul şcolar rigid şi uniformizator sunt factorii cere-l fac pe acesta să-şi piardă, pe măsură ce înaintează în vârstă, talentul. Doamna Elena Stoica vrea să demonstreze că prin aplicarea unor tehnici adecvate, în care jocul şi joaca ocupă un rol esenţial, copilul nu numai că-şi poate păstra, dar şi spori darurile cu care natura l-a înzestrat. Iată ce ne spune domnia sa în introducerea cărţii: „În esenţă, lucrarea înfăţişează rezultatele unei experienţe psiho-pedagogice proprii, experienţă începută în cadrul şcolar şi în limitele programei şcolare, dar dezvoltată ulterior în cadrul activităţii de cerc plastic. Obiectivul iniţial a fost căutarea şi structurarea unor procedee de stimulare a inventivităţii plastice a copiilor, numite în mod obişnuit jocuri creative". Asta înseamnă, traducând noi în termeni prozaici, că oricine poate învăţa să picteze sau, dacă vrem să ne jucăm şi noi cu vorbele, că, prin metodele activate de doamna profesoară, oricine poate să-şi reamintească de faptul că Dumnezeu l-a programat să fie artist. Ne întoarcem din nou la cuvintele doamnei profesoare: „Dacă veţi răsfoi paginile acestei cărţi (…) veţi descoperi că nu există artă fără creativitate; nu există om fără talent; desenul şi pictura se învaţă precum scrisul; copiii sunt creativi în mod natural, ei aşteaptă îndrumare şi provocare".
Două cuvinte cheie: îndrumare şi provocare; ele n-ar însemna nimic fără talentul şi harul artistico-pedagogic al doamnei Elena Stoica. Cumpăraţi cartea şi dacă aveţi copii sau nepoţi şi dacă nu aveţi. Răsfoiţi-o întâi, apoi studiaţi-o. Şi gândiţi-vă că toate aceste provocări artistice aparţin unui om care trece, dintr-o modestie care este doar a celor aleşi, adesea neobservat, pe lângă noi.
Mă tem însă că, după binecunoscutul obicei românesc de a nu ne recunoaşte valorile, cartea va fi mai bine cunoscută şi folosită în America (de altfel, textul este în română şi engleză) decât la noi. Şi ar fi mare păcat...
(Al.Th. Ionescu, Argeş expres, 17 septembrie 2008)